EXPERIENȚA CUPLURILOR INFERTILE - ADOPTIE SAU MATERNITATE SUROGAT

Există două modalităţi de rezolvare a problemei infertilităţii - maternitatea surogat sau adopţia, însă majoritatea cuplurilor apelează la mame purtătoare, chiar dacă societatea rămâne a fi în continuare reticentă faţă de această procedură medicală. Majoritatea dintre femeile care nu pot rămâne însărcinate, sau nu sunt apte de a purta o sarcină, aleg programul de surogat în defavoarea adoptării unui copil. Oare de ce?     “Ne-am căsătorit acum 9 ani, dar îmi cunosc soţul de mai bine de 20 de ani. Avem o familie minunată, facem totul împreună şi suntem uniţi. Acum 8 ani am luat decizia de a rămâne însărcinată şi am efectuat împreună cu soţul toate investigaţiile necesare. Când am rămas însărcinată pentru prima dată, fericirea noastră nu avea margini. Îmi amintesc că soţul meu a fost atunci atât de entuziasmat la auzul acestei noutăţi, încât mi-a organizat o călătorie de vis prin Europa. Acea perioadă a fost, probabil, cea mai “însorită” din viaţa noastră. Din păcate, fericirea nu a durat mult… Am avut o sângerare vaginală, am fost internată pe urgenţă, dar embrionul nu a putut fi salvat.            Medicii au constatat că avusesem o sarcină extrauterină, mi s-a efectuat o intervenţie chirurgicală şi mi-a fost înlăturată o trompă. Ulterior, am urmat un tratament foarte serios, iar doctorii mă asigurau că sarcina poate să survină, chiar dacă probabilitatea de a rămâne însărcinată având o singură trompă are un randament mult mai scăzut. Ne-am adunat toată voinţa, ne-am orientat spre reuşită şi am început “să lucrăm” asupra proiectului “a doua sarcină”. Peste doi ani testul a ieşit din nou pozitiv. Desigur că ne-am bucurat, dar deja eram mai reticenţi în a ne exprima sentimentul de euforie. Pe tot parcursul acelei perioade mă aflam la evidenţa unui medic foarte bun şi efectuam toate analizele şi toate controalele medicale indicate. Toţi am sperat atunci că acea sarcină se va încheia cu o naştere reuşită. Dar toate se întâmplă după voia Domnului, nu după voia omului. A doua sarcină s-a soldat cu un final la fel de tragic ca şi prima – pierderea embrionului şi salpingectomia celei de-a doua trompe. Astfel am devenit infertilă, medicii m-au anunţat că în lipsa trompelor nu voi mai putea rămâne însărcinată de sine stătător. 

După ce ne-am revenit după această lovitură psihologică şi am acceptat acest adevăr dureros, dorinţa de a fi părinţi a devenit şi mai mare şi am început să căutăm posibilităţi de a ne vedea visul împlinit. Prima idee a fost să adoptăm un copil. Însă după ce am aflat cât timp, nervi şi puteri urmează să investim în procedura de adopţie, prin câte obstacole birocratice urmează să trecem…am renunţat. Întâmplător, soţul a găsit pe inet un text publicitar în care se vorbea despre o clinică de reproducere umană asistată ce oferă un program de maternitate surogat. Am analizat foarte bine totul, precum şi situaţia în care ne aflam, ne-am documentat foarte bine asupra acestei proceduri şi ne-am hotărât să încercăm, odată ce era unica noastră şansă de a avea un copil, de a ne linişti şi de a uita de toate ororile prin care ne-a fost dat să trecem. O mamă surogat, o femeie extraordinară, ne-a născut copilaşul dorit. Avem o fetiţă sănătoasă, frumuşică şi care seamănă foarte mult cu tati! De aspectul procesual-juridic al acestei proceduri s-au ocupat juriştii clinicii. Este o procedură legală, programul a decurs fără probleme şi fără fixarea taxelor suplimentare.”

     În favoarea adopţiei se decid mai puţine cupluri, mulţi copii de diferite vârste fiind înfiaţi peste hotare şi foarte mulţi străini adoptă copii cu probleme de sănătate destul de serioase: “Noi am cunoscut deja bucuria de a fi părinţi. Am crescut un băiat şi suntem fericiţi că a devenit un om cumsecade. În momentul în care soţul mi-a sugerat că şi-ar dori al doilea copil, eu nu puteam deja să mai port o sarcină, iar să apelăm la metodele contemporane pe care le oferă medicina reproductivă ne-a fost frică. Poate suntem noi mai conservatori, poate ne-a influenţat şi atitudinea societăţii faţă de maternitatea surogat şi in vitro, dar am refuzat să efectuăm asemenea proceduri.

Ne-am hotărât să adoptăm un copil. De câteva ori am vizitat o casă de copii, comunicam cu copilaşii de acolo, îi urmăream cum se joacă, ce fac şi în paralel ne ocupam de aspectul juridic al procedurii de adopţie. Calea pe care am ales-o s-a dovedit a fi una lungă, complicată şi istovitoare, cu multă birocraţie absurdă şi în detrimentul copilului. Abia după doi ani am văzut reuşita acestui demers.
Această procedură ne-a epuizat emoţional, fizic şi financiar. Dar eram fericiţi, căci în familia noastră a apărut o fetiţă care a acaparat atenţia tuturor membrilor familiei. I-am oferit tot ce este mai bun, am educat-o cu multă dragoste, la fel ca şi pe copilul nostru natural. Dar fondul genetic al copilului ne-a jucat festa.
     De cele mai multe ori, orfelinatele propun spre adopţie copii născuţi din mame dependente de alcool sau droguri şi chiar prostituate, iar copilaşii, după cum se ştie, moştenesc genele părinţilor. Fireşte, atunci când sunt mici toţi copiii sunt dragălaşi, gingaşi şi buni, încât îţi doreşti să-i înfiezi pe toţi. Dar după ce cresc mari, devin copia identică a părinţilor care i-au părăsit. Majoritatea copiilor orfani sunt copii cu dizabilităţi sau care au alte probleme de sănătate. Nu puteţi şti ce fond genetic are copilul pe care doriţi să-l adoptaţi. În cazul nostru s-a întâmplat la fel. Peste o anumită perioadă de timp fetiţa a început să se îmbolnăvească des. Copilul a fost consultat de către un pediatru, care a şi stabilit următoarea diagnoză: sindrom alcoolic fetal. Ni s-a explicat că această boală se caracterizează prin dereglări în dezvoltarea psihomotorie a copilului, prin tulburări cognitive şi comportamentale, cauza fiind întrebuinţarea de către mamă a alcoolului în timpul sarcinii. 

Bineînţeles că nu am renunţat la acest copil, îi acordăm toată atenţia noastră, îi dăruim dragoste şi grijă şi căutăm posibilităţi şi metode de a-i îmbunătăţi calitatea vieţii. Mi-aş dori ca experienţa noastră să ofere un plus de încurajare acelor cupluri infertile care nu se pot decide prin ce modalitate să devină părinţi şi să-i ajute să se determine mai uşor.” De asemenea, e necesar de a lua în considerare şi o mulţime de alţi factori ce decurg din procedura de adopţie.

Programul de maternitate surogat nu decurge nici el întotdeauna fără probleme. Cu toate acestea, prin comparaţie cu fenomenul adopţiei, programele de reproducere umană asistată şi genetică medicală se bucură de o mai mare încredere din partea cuplurilor infertile din ţările europene. Acesta este un fapt incontestabil, certificat şi de indicatorii statistici în domeniu