Endometrioza rămâne o boală
misterioasă, în ciuda progreselor pe care le-a înregistrat știința în ultimele
decenii. Este una dintre principalele cauze ale infertilității feminine.
Endometrioza apare atunci când
mucoasa endometrială a uterului se ataşează de alte organe din afara uterului.
Cu alte cuvinte, este o afecţiune ginecologică, care implică dezvoltarea unor
celule similare cu cele care formează interiorul uterului (celule
endometriale), dar în poziționate în afara uterului. Astfel, la femeile care suferă
de endometrioză se poate depista țesut endometrial, care în mod normal
căptușește cavitatea uterină, în zone imprevizibile: ovare, vezică urinară,
plămâni, țesut miocardic etc.
În timpul menstruaţiei, celulele
endometriale sunt eliminate, dar mucoasa din afară uterului nu are nicio
modalitate de a părăsi corpul. Această mucoasă continuă să se inflameze în
timpul ovulaţiei şi menstruaţiei şi se poate rupe şi sângera, sau poate forma
ţesut cicatricial dureros. Aceste implanturi sau leziuni se dezvoltă anormal,
provocând durere şi disconfort. Conform specialiştilor, această boală afectează
cu precădere femei cu vârste între 25-40 ani. Nu reprezintă numai una din
cauzele principale ale infertilităţii la femei, ci și a durerilor pelviene
cronice şi a intervenţiilor chirurgicale ginecologice.
Care sunt
cauzele endometriozei?
Cauza endometriozei rămâne
necunoscută, în ciuda progreselor înregistrate în domeniul medical. Unii
experţi au dedus câteva posibilităţi, dar nimic definitiv nu a fost dovedit.
O posibilă teorie susţine faptul
că, la menstruaţie, ţesutul menstrual este împins retrograd în trompele
uterine, intră în cavitatea abdominală şi se implantează la nivelul pelvisului,
determinând astfel simptomele endometriozei. În timpul menstruaţiei, ţesutul ectopic
sângerează, la fel ca endometrul din interiorul uterului. Sângele din aceste
regiuni poate cauza iritaţii ale ţesuturilor învecinate, care se inflamează. În
timp, se formează chisturile şi ţesutul cicatricial. Majoritatea medicilor
consideră că toate femeile trec printr-o formă de retrogradare a ţesutului
menstrual în trompele uterine, însă cele care au probleme imunitare ajung să
dezvolte endometrioză.
Conform altor teorii, există o
predispoziţie ereditară de apariţie a endometriozei, celulele endometriale
dezvoltându-se în afara uterului încă din perioada dezvoltării fetale. Odată ce
femeia ajunge la vârsta adultă şi are menstruaţie, aceste celule devin leziuni
care provoacă durere şi disconfort.
Teoriile care învinuiesc bagajul
genetic susţin că femeile care au mai avut cazuri de endometrioză în familie au
mai mare şanse să aibă fete care să sufere de această boală.
Care sunt
simptomele endometriozei?
Simptomele endometriozei ar putea
fi următoarele:
- dureri pelviene cronice sau intermitente;
- dismenoree (menstruaţie dureroasă);
- infertilitate;
- durere în timpul raporturilor sexuale;
- scaune dureroase;
- oboseală;
- sângerări abundente sau neregulate;
- durere în timpul ovulaţiei;
- probleme gastro-intestinale (constipaţie, diaree,
balonare);
- urinări dureroase;
- dureri de spate.
Cum este
diagnosticată endometrioza?
- Endometrioza poate fi diagnosticată doar prin
intervenţie chirurgicală. Ultrasunetele,
RMN-ul şi tomografiile nu sunt
- concludente în diagnosticarea endometriozei. Un
medic, de obicei, studiază istoricul simptomelor şi decide dacă o
- procedură chirurgicală este necesară pentru
determinarea unui diagnostic. O
procedură de laparoscopie sau laparotomie este
- utilizată atunci când se încearcă diagnosticarea
endometriozei.
Există un
tratament pentru endometrioză?
- Nu există tratament pentru endometrioză, dar
există tratament menit să ajute femeile să îşi gestioneze şi amelioreze
- simptomele endometriozei.
Care este
tratamentul pentru simptomele endometriozei?
Tratamentul pentru endometrioză
poate consta în:
Medicamente pentru durere: Unele medicamente care se pot
elibera fără reţetă, cum este aspirina sau ibuprofenul, pot uşura disconfortul
femeilor suferinde de endometrioză. Medicamentele care necesită reţetă pot fi
necesare dacă durerea nu se ameliorează.
Terapie cu hormoni: Medicamentele cu hormoni sunt
administrate pentru a încerca a se opri ovulaţia pentru o perioadă cât se poate
de lungă, în aşa fel încât implanturile sau leziunile să nu se agraveze. Aceste
medicamente pot include contraceptive orale, pilule cu progesteron şi analogi
GnRH. Majoritatea acestor terapii pot fi administrate pentru o perioadă
limitată de timp, iar efectele secundare pot cauza probleme pentru unele femei.
Terapiile cu hormoni sunt folosite pentru a îndepărta simptomele şi sunt
eficiente mai ales după efectuarea unui tratament chirurgical.
Chirurgie: Chirurgia conservatoare este
folosită în diagnosticarea, eliminarea excrescenţelor, calmarea durerii şi
mărirea şanselor ca femeia să rămână însărcinată. Chirurgia conservatoare se
face de obicei printr-o laparoscopie sau laparotomie. În unele cazuri, o
intervenţie chirurgicală mai radicală, cum ar fi o histerectomie, este
recomandată în tratarea endometriozei.
Terapii alternative și complementare: Unele femei au apelat la diferite
tipuri de tratamente alternative pentru tratarea endometriozei. Remedii precum
vitaminele şi ierburile, schimbările de dietă, acupunctură şi medicina
chinezească s-au dovedit a fi utile în gestionarea endometriozei. Discută cu un
medic care practică terapii alternative și complementare despre modalităţi de a
trata simptomele endometriozei.
1.437 de comentarii:
1 – 200 din 1437 Mai noi› Cele mai noi»Bune fetelor. Ma tot gandeam daca sa scriu sau nu. Dar stiu ca mai sunt si alte fete in aceasta situatie si poate ne mai incurajam una pe alta. In mare povestea mea o stiti. Diagnostica dupa cativa medici de endomitrioza, operata in martie st 3/4, recidiva in noiembrie, nu grav, un chist si cateva aderente. In mare am avut parte din sustinere din partea sotului meu. Insa din pacate dupa operatie ceva s-a schimbat in relatia noastra. El a fost extrem de atent si grijuluiu cu mine, insa dupa operatie, cand m-am hotarat sa lupt mai mult pentru mine, el a inceput sa se simta "inutil". A fost plecat o perioada in delegatie iar eu am reusit sa ma descurc singura, in conditiile in care suntem impreuna de azi maine 12 ani si facem totul impreuna. Din pacate dupa acea delegatie a inceput declinul relatie noastre. El toata perioada asta a avut o durere de spate de care nu mi-a zis nimic, pentru ca eu eram mai importanta. Asa am ajuns ca din luna mai incoace ne certam destul de des, ne-am distrus 2 concedii. Nu mai simt sustinere din partea lui, noroc cu o prietena cu care pot vrobi si are cine sa ma asculte, iar in cele din urma a recunoscut cumva provocat de mine, ca nu isi doreste copil. Eh, eu imi doresc foarte mult, parca m-am lecuit putin, insa mi frica. Mi frica ca stiu ca sunt fete aici care s-au despartit de prietenii lor, insa la mine e vorba de o casnicie de 4 ani si de 12 ani de cand suntem impreuna. Din pacate endometrioza nu m-a distrus doar pe mine, acum incepe sa imi distruga si casnicia. L-am sfatuit sa mearga la psiholog, o face, dar din pacate nu reuseste sa treaca peste unele probleme din capul lui si sa fie alturi de mine, mai ales cum dupa ce am aflat ca endo a recidivat. Am fost un cuplu foarte sudat, fericiti, insa acum nu pot spune asta. Endometrioza m-a facut puternica, insa mi-a distrus casnicia. Sunt aici fete care au avut aceasi probleme? Cum ati procedat? Ce e de facut?
Te inteleg... cred ca toate avem sau am avut genul acesta de probleme.. incercati si terapia de cuplu, poate va ajuta...si comunicati cat mai mult, poate este doar o perioada mai dificila ...
Din pacate probleme noastre au inceput de la lipsa lui de comunicare, dar cred ca dupa toate mesejele de mai jos o sa apelam la terapia de cuplu. Va trebui sa discut si cu el.
Cred... si eu as vrea sincer sa fac terapie de cuplu. Deocamdata este doar ideea mea si nu stie despee asta.
Dar vb cu el, trebuie sa
Stie... doamne ajuta sa
Fiti bine!!
Trebuie să citiți despre depresia la bărbați....este mult mai complicata decât la femei. După ce veți citi acele articole vă veți schimba atitudinea față de soțul pe care acum nu il înțelegeți. Apelați la resursele interioare: oferiti,i mai multă tandrețe decât ați oferit până acum, plangeti,vă mai puțin de stările pe care vi le provoacă boala, încercați să introduceți in conversații mici glume interesante, faceți mici farse, mici cadouri pe sub pernă, faceți sport împreună si manifestati mult interes ptr problemele lui de sănătate. Este greu dar niciodată alternativele unui om inteligent nu trebuie să epuizeze. Vă pup! :-*Mult succes si să auzim de bine!!!!
Anca Szanto Mersi de ponturi
Eu am trecut prin asta si ii multumesc lui D,zeu că am reușit sa concluzionez că schimbarea de atitudine la mine va ajuta la vinde area lui dar si la a mea. Când am văzut unde ajungem amandoi mi am dat seama că se poate destrama tot si copii nostri???? Atunci am inceput t fiu puternică!!!!
Multa putere si credinta ca va fi bine! Da, cred ca ar fi bine sa cautati amandoi un psiholog, sa mergi si tu, sa te invete cum si ce sa spui, habar nu am. In privinta copilului - poate te iubeste prea mult si spune asa doar ca sa nu te simti tu presata de timp...Sanatate! :* P.S: Si un chist, fie el si endometriozic, dar care nu da probleme, eu nu l-as considera recidiva.
Mai degraba cred ca se iubeste pe el. :( eu incercam sa-l calmez pentru persiunea timpului. dar el era mai stresat ca si mine, desi problema sunt eu, nu el.
Eu am ajuns sa divortez...de primul sot casatorita 14 ani...faptul ca nu am putut concepe si pt ca inca bu stiam de endometrioza a distrus tot... :(
Matache Ana Corina sunt socata! Nu stiam ca esti divortata! deci exista si povesti triste
Dupa 14 ani si toate chinurile specifice endometriozei ne.am despartit...eu il invinuiam pe el ca nu poate face copii pt ca intradevar avea o spermograma dezastru dupa cum se exprimau medicii iar eu eram cea" sanatoasa"...asta face endometrioza din om...el a facut copil din prima luna cu noua lui iubita devenita nevasta si are fetita de 1 an jumate
Recomand si eu terapie de cluplu. E foarte important si de ajutor. In situatia de acum ati ajuns amandoi, nu numai el. Asa ca nu are de ce sa faca doar el terapie. Mai mult, tu esti pacienta cu endo, iar toate incercarile prin care ai trecut te macina psihic inainte de toate, pe tine si ulterior pe cei din jurul tau. Asa ca este de foarte mare ajutor terapia de cuplu. Psiholog, dupa cum stii, orientat catre afectiuni cronice, catre psihologia durerii eventuale si terapie de cuplu. Iti tin pumnii si doamne ajuta sa rezolvati impasul asta. E greu insa trebuie sa fii foarte stabila si bazata pe tine si increzatoare in casnicia voastra si am convingerea ca o vei scoate la capat pana la urma, la cum te stiu. Totul e sa nu te incrancenezi si sa nu pornesti la drumul asta cu teama si neincredere! Sarbatorile sunt un moment perfect sa mai reglati lucrurile intre voi! Te imbratisez si sunt aici daca ai nevoie de ajutor!
Cred ca terapia este solutia. Multumesc de sfaturi! :)
Eu cred ca forta pe care o avem sa trecem peste boala, ne face intr-adevar mai.puternice,insa trebuie sa le oferim spațiu partenerilor nostrii sa ne ajute, sa-i lasam sa faca lucruri frumoase pentru noi...e dificil sa stai la căpătâiul celui bolnav,iar perspectiva suferintei lor noi nu o avem si teama de a ne pierde. Nu e usor si cred ca endometrioza nu e doar a noastră, e a familiei, e a cupului, iar durerea din infertilitate e la fel de puternica ca intr-o familiei in care exista cancer, si atunci reactionam diferit ,chiar prin refuz...in aproape 10 ani am avut perioade la rand cand nu imi mai doream copii(poate asta a foat metoda mea de aparare). Nu stiu o reteta de succes ,insa stiu ca lucrurile trebuie sa le faceti impreuna,sa vorbiti mult si sa acceptati ce viata va ofera,cu bune si rele, impreuna e mai.ușor. chiar si tetapia sa o faceti împreună, cred ca e mai bine. Multa putere si dragoste va doresc.
Sincer nu m-am gandit le ceea ce ai scris, la spatiul respectiv. Am ales si eu sa ma gandesc ca nu vreau copil pentru ca este mai usor putin, desi prezenta menstruatiei este o mica palma lunara, chiar daca nu la fel de urata, ca si atunci cand imi doream. Terapia de cuplu cred ca va fi solutia.
Stiu ce zici de palma cilcului,cred ca vreo 4 ani am.trăit din teste de ovulatie in teste de sarcina negative,e o cursa infernală si lasa urme,insa nu as fi trecut cu toate pasarile in cuib,daca si al.meu nu era langa mine...un lucru pe care vreau sa ti-l.zic este ca acest sentiment nu o sa treaca cu timpul si nu se amorteste, vorbiti despre voi,pana unde sunteti dispuși sa mergeti pt un copil si ce inseamna el pt voi. Pentru ca o data castigata lupta cu infertilitatea,mica minune o sa va intinda la.maxim si o sa scoata tot untul din voi,evident cu dragoste...iar mami si tati trebuie sa fie puternici,stabili si pregatiti.
Didi Lulu exact de asta vreau sa rezolv problemele astea, pentru un copil sigur va fi o poveste diferita.
Încearcă să fii puternică...si pe mine prietenul.meu după 10 ani și după ă doua operație s-a decis ca este mai bine să plece...sa speriat cand a vazut cat de repede ă recidiva si cand a aflat că mai pot urma si alte operații...el nu a vrut să mai discute nimic a plecat pur si simplu...totusi consider caci conteaza al naibii de mult sa ai pe cineva alături pt ca eu fiind singura pot spune ca nu prea mai am forta sa lupt și nici să mai merg din doctor în doctor! Incearca sa lupți si nu lasa-ti o boala nenorocită sa va distrugă căsnicia
Imi pare rau ca s a ajuns si la tine la asta :(
Sincer nu ma asteptam la atatea povesti triste. :( Nu este suficient suferinta fizica, acum avem parte si de cea emotionala/psihica. :( Off
Din pacate nu doar partenerii de viata se indeparteaza de noi...ci și prietenii ...atunci când află de boala noastra
La mine Dumnezeu a facut sa intalnesc un baiat super care ma sustine si este alaturi de mine deocamdata suntem la inceput sper sa fie totul la fel si de aici inainte
Sa dea Dumnezeu sa ramana asa si sa fiti fericiți și să îți reușească dorința de a deveni mămică !!!
Nu trebuie sa o luam ca si pe o boală pt ca creierul o percepe atunci, sa o luam ca si parte din noi si atunci trecem mai usor peste tot . Si eu kd mam operat singura am fost nu am avut pe nimeni in acele momente care nu le doresc la nimeni sa treacă prin asa ceva ,sotul ii plecat in germania la munca doar kd am venit acasă am avut sprijin cu ajutorul prietenilor si al copilului dar multumesc celui de sus sa spun ca tot endo a recidivist la un an de la op sunt din nou in st 3 dar tot nu ma las stiti vb aia "capul sus " si nu lăsați endo sa va distrugă căsnicia si viata :)
Daniela Dana Dupa operatie mi-am zis si eu ca boala nu exista si m-a ajutat foarte mult, desi stiam ca e acolo si astepat orice moment sa atace (a si facut-o). daca nu reuseam macar atat de optimista si puternica sa fiu, cred ca acum era si mai grava starea mea.
Am avut o relatie de 5 ani care s a sfarsit si datorita endometriozei, a stresului cu operatiile, datorita dorintei de a avea un copil. Ajunsesem sa facem totul mecanic. Fii puternica, daca va fi cazul vei trece peste
Eu dupa operatie am ajuns sa descopar din nou sexul de placere, nu sa facem doar cu simplu scop de a face copil, nu trecand peste jena si durerea pe care o aveam. Incerc si eu sa las totul sa fie mecanic, dar e greu sa lupti pentru tine zilnic si sa mai tragi pe cineva dupa tine. :)
Tina Marta fii puternica si luptati impreuna. Te inteleg perfect, pentru ca sunt cam in aceeasi situatie, casnicie zguduita puternic. Mergeti impreuna la terapie de cuplu. Doamne ajuta sa fiti bine.
Multumesc de incurajaare. Multa pace si putere si tie.
Fetelor, eu am psihologi cu care colaborez si care va pot ajuta.
Tinea Marta, boala asta zguduie tot din jurul nostru. Din păcate, devenim fragili, expuși , sensibili si neputinciosi in a merge mai departe. Tu ai facut deja o schimbare, ai slăbit , esti frumoasa si ai nevoie sa fii sprijinita pe mai departe. Poate este un moment de cotitura, încă o lecție a vieții care vă va ajuta sa menegeriati si aceasta situație. Iti doresc multa putere, sa ai parte de dragostea si susținerea soțului tau!
Multumesc frumos. Momentul asta de cotitura l-am tot negat din luna mai incoace. Iar acum cand vad ca nu mai este alta cale incerc sa o infrunt si nu stiu cum! Se pare ca terapia de cuplu ar fi solutia.
Eu din pacate am ajuns si la psihiatru pentru ca deja nu am avut cu nimeni rabdare mai ales cu sotul Intradevar boala asta nu numai pe noi ne distruge si casnicia in ultimul timp numai ne certam si nu am nervi deja ma distruge complet din pacate
Multumesc frumos. Marti mergem la psiholog pentru terapie de cuplu, el mergea deja si vom merge la aceasi persoana. Sper sa fie bine.
Fetelor... tot citesc trairile voastre si nu stiu ce parere sa am. Stiu ca uneori este greu sa fii echilibrat si sa gandesti pozitiv. Stiu ca endometrioza este considerata boala femeii neiubite... dupa parerea mea, o mare prostie! Am endometrioza din 2012, de cand am hotaram sa avem un prichindel. Am avut crize de dureri groaznice. De la prima menstruatie, lunar... lunar!!! am crize de bila facute pe sistem hormonal si de multe ori stau cate 2-3 zile la pat. Am 3 operatii de endometrioza din care doua au fost gr.3-4 respectiv 3. Am tinut tratamente peste tratamente si am facut stimulari ovariene, care m-au dat de tot peste cap, pentru a ramane insarcinata. Nu am ramas timp de 5 ani. Nu m-am lasat afectata. Nu am pus accent pe problemele astea niciodata. Nu m-am considerat niciodata bolnava si infertila. Am crezut si am stiut intotdeauna ca daca ne dorim un copil, vom avea!! Indiferent ce conflicte am avut, am considerat ca am o problema in conditia in care nu se pot rezolva. Nicidecum nu am dat vina pe boala sau pe presiunile stimularilor, etc.. endometrioza este parte din mine. Este a mea si stiu sa traiesc cu ea. Indiferent de starile de rau... oricat imi e de rau, chiar daca simt ca nu mai rezist, nu am ce face. Important este ca am lucruri frumoase in viata, important este ca sunt lucruri mai rele in viata decat endometrioza. Asa ca fetelor, eu imi iau energia din ce este frumos in viata mea si in jurul meu, sunt echilibrata si vad lucrurile neincluzand endometrioza in viata mea de zi cu zi. Chiar daca 5 ani nu am reusit sa obtin o sarcina , nu am considerat ca sunt infertila. Nu! Daca am simtit ca ceva lipseste in relatia/casnicia mea, am hotarat sa ne luam un catel si ce-i drept, ne-a umplut casa si inimile cu dragoste si bucurie. In urma a tot ce v-am scris, problema pentru care nu ramaneam insarcinata nu stiu si nu cred ca era tocmai endometrioza.
Insa, in septembrie am reusit sa obtinem sarcina dorita cu ajutorul la fiv facut la clinica biotexcom :)
Asa ca... eu consider ca trebuie sa fim echilibrate si nu trebuie sa insistam pe problema cu endometrioza. Nu am ales noi dar trebuie sa acceptam ca este a noastra. Iar problemele cu cei din jur eu cred ca tin de noi, nu de boala. Nu mai considerati ca sunteti bolnave! Luati-va energia din ce vi se intampla frumos! Si daca nu puteti, apelati la psihoterapie... impreuna cu cel de langa voi.
Si eu sa sti am luat un caine o rautate dar imi aduce bucurie mai ales cand vin acasa ma asteapta cu o iubire ce nu poate sa dea pentru mine numai el stiu numai un caine da poate sa te ajute putin Felicitari ptr ca esti asa puternica si optimista
Hehee. Beagle am vrut si eu dar am ales un Golden Retriever. Ne-a luat vreo 4 luni sa hotaram si sa il gasim :))
Iti multumesc! Sunt optimista pentru ca eu cred in dorinta mea. Si stiu ca atunci cand ne dorim ceva din suflet, ni se intampla la un moment dat! :) cred cu tarie asta!
Cred ca pe tine te ajuta si un happy end, sarcina. Am pornit si eu cu idea dupa operatie ca bebe va veni, cand va vrea el, dar presiunea timpului si lipsa de comunicare dintre noi doi nu a ajutat. La fel ca si tine vad lucrurile frumoase din viata. Ca toate certurile si neintelegerile din cuplu incercam sa fiu pozitiva. Endometrioza este parte din mine si am invatat sa traiesc cu ea, insa m-a schimbat si aici intervin problemele. Familia nu simte asta, insa sotul meu da. Iar faptul ca nu comunicam, sau ca de la el trebuie sa scop informatiile cu clestele m-a facut sa ma inchid si eu in mine sau sa prefer sa discut anumite probleme cu altii. Eu doar speram sa ajut cumva fetele sa inteleaga ca nu avem de trait numa cu boala, ci si cu consecintele ei. Nu avem doar situatii fericite. Viata nu este doar roz! :)
Dai timp, nu pune pe tapet viața personală, uneori băieții sunt deranjați chiar dacă nu recunosc , așteaptă să facă el un pas spre reconciliere îi va fi dor de tine, de zilele cu soare, de tabieturile voastre se va întoarce pe calea voastră !Te pup și fii tare , va fi bine!
Lui ii este dor de mine si simt asta, dar imbratisarile si saruturile nu tin loc intotdeauna pentru orice. Iar eu am nevoie sa aud ca ii pasa, asa cum ii pasa inainte de operatie si sa fie implicat in partea asta.
Cum spuneam, dai timp!
Daca din partea lui ai avut sprijin si intelegere,e momentul sa ai tu rabdare,toleranta si putere!E foarte greu si pentru ei,nu avem un comportament predictibil mereu,o sanatate subreda,nevoi multe!Au si ei limite si temeri multe!Dati-va timp si trebuie sa fie bine!
Vei vedea in aceasta incercare cata iubire si bunatate poti avea,vei fi mai atenta la relatie si timpul vostru!Desi sunt casatorita de 6ani,nu prea am fost prezenta,grijile si neplacerile m-au distras de la tot ce a fost in jur!Ai incredere,va fi bine!
Uite, pe mine m-a ajutat ca am scris aici si am inceput sa imi pun niste intrebari. Rabdarea nu este punctul meu forte, desi lucrez la asta. Insa nu mi-am dat seama ca lui ii este greu sa tina pasul cu mine, in schimbarea spre bine in care am facut-o: mai mult optimis, mai mult chef de viata, mai multa miscare.
Anul acesta am inceput sa observ multe lucruri,sa imi dau seama ca transformasem casnicia in inchisoare,ca am uitat sa iesim,sa radem!Am fost la snowboarding,am fost singuri plecati,am avut mai multa grija de el,am recunoscut ca am gresit(bineinteles neintentionat)ca vreau o alta viata,ca vreau schimbari.Oameni sunt si ei si la un moment dat nu mai stiu nici ei cum sa se poarte,gresesc si ei,se indeparteaza sa se protejeze!
Cred si eu ca trebuie sa incerci terapia de cuplu. Dar in acelasi timp din mesaj pare ca transferi culpa numai asupra lui...imi imaginez ca dupa o relatie atat de lunga lucrurile sunt mult mai complexe, numai sa ai grija sa nu te ascunzi in spatele endometriozei.
Nu e numai vina lui. Doar ca eu nu vedeam unde gresesc. Acum cu ajutorul vostru am inceput sa primesc raspunsuri. El nu imi zice nimic, el ma face sa ma simt perfecta, fara defect (ceea ce este clar nu sunt). Asa cu ajutorul vostru am inteles unde am gresit. Si va multumesc pentru asta!
Din pacate in relatia noastra (3 anisori) a inceput sa se simta putin o mica raceala, nu stiu daca este din cauza jobului stresant pe care il are sau din cauza mea, ma sustine financiar pentru investigatii etc...el isi doreste un copil, a spus ca va face tot posibilul sa avem un bebel, cat despre mine am inceput sa ma gandesc mult ca imi doresc bebe dupa ce am aflat ca am endo...Cred ca cea mai buna este comunicarea dintre parteneri...
El si-a schimbat jobul, domeniul de activitate anul trecut. Am fost langa el, l-am sustinut, ajutat, ghidat. Dar cred ca pentru el a fost prea mult dintr-o data. Iar operatia si perioada de 1 an pentru sarcina cred ca a fost prea mult. Un ceas pus deasupra capului nu ajuta, oricat il ignori, tot auzi candva ca ticaie.
Da inteleg ce spui, cand am intrat in relatie el era agitat, nelinistit, dar i-am fost alaturi sa se linisteasca, acum cand am eu nevoie de mai multa atentie si sa-mi regasesc pacea interioara, pauza :( ... Ieri am fost la medic si ghici ce totul e ok, analize hormonale perfecte, oute in ovare o groaza (AMH 5.7) :)))) DAAAR dna doctor mi-a spus ca am un blocaj energetic si ar trebui sa fiu optimista, zicea ca sunt o groaza de femei cu endo care au si 2, 3, 10 copii asa ca nu dispera...Partenerul meu pleaca saptamana viitoare in Japonia in interes de serviciu dar simt ca o iau razna gandindu-ma la asta, imi este teama ca asta o sa schimbe ceva intre noi.....Paranoia cred ca isi face de cap la noi :))))))
Parca simt ca ma mai eliberez aici, altfel simtca o iau razna cu toate gandurile astea :)))
Tanase Loredana Maria te inteleg perfect. M-am operat in martie, in mai a plecat in SUA 2 spatamani, in iunie in Germania 1. exact cand eram la ovulatie in ambele dati. Aici cu voi gasesc un loc unde parca sunt mai bine inteleasa decat de catre prieteni, care nu au trecut prin asa ceva. Paranoia si la mine e in floare, la un moment dat il suspectam ca ma inseala. :)) dar nu avea cand, lucrand de acasa.
Tanase Loredana Maria te inteleg perfect. M-am operat in martie, in mai a plecat in SUA 2 spatamani, in iunie in Germania 1. exact cand eram la ovulatie in ambele dati. aici gasesc un loc unde parca sunt mai bine inteleasa decat de catre prieteni, care nu au trecut prin asa ceva. Paranoia si la mine e in floare, la un moment dat il suspectam ca ma inseala. :)) dar nu avea cand, lucrand de acasa
Și noi avem 14 ani de căsnicie și 15de când suntem împreună ,eram pe aceleași idei nici nu trebuia să vorbim că vroiam amândoi același lucru, aia a fost în primi 7-8ani dupaia ceva a început să scârțâie in 2012eram foarte aproape de divorț dar am incercat sa facem sa fie bine ,soțul a fost alaturi de mine înainte și după operație dar mai îmi reproșează câteodată că singura mi-am făcut problemele ceea ce e un lucru deranjant ,el când vrea când nu vrea copil la fel și eu când ne certăm poate de aceea nici nu rămân gravidă pt că nu stim ce vrem ,acum nici nu avem timp ne întâlnim foarte puțin timp suntem amândoi plecati la servici deci da și la noi scârțâie relația dar sper sa o putem reface
exact asta zic si eu. poate de asta nu raman nici eu pentru ca nu stim exact daca ne dorim asta. aseara dupa toate raspunsurile de aici, ne-am dat seama ca noi nu am vorbit foarte serios despre ideaa de a avea un copil. numa asa ca trebuie. ca suntem casatoriti. eu incerc terapia de cupul. sa vedem ce va fi. aseara am facut un pic si am vorbit cu el, dar mai simt ca sunt chestii de discutat! sa speram ca reusim sa facem totul sa ramane fericite cu sotii nostri.
Este foarte importanta comunicarea ,să ne aducem aminte de început și să încercăm să refacem nu să renunțăm repede
Alina Si Ionel Prodan eu asta vreau sa lupt! Dar am ramas fara idei! Nu mai stiam ce pot sa fac. De asta am ales sa imi spun povestea, cu riscul de a fi judecata, pe mine m-au ajutat foarte mult sfaturile de le voi.
Majoritatea cuplurilor au probleme.. faptul ca poate eu am avut noroc sa am un batbat mai intelegator sau sa ne intelegem bine, nu ma face sa cred ca toate cuplurile trebuie sa fie la fel si nu critic pe nimeni. Nu vreau sa te simti criticata. Ideea e ca noi femeile trebuie sa fim mai istete iar ce am.vazut si la.al meu si la alte cupluri, barbatii nu discuta atat de mult. Cu ei comunicarea trebuie sa fie scurta si directa, sa nu se simta presati. Sa nu ii umplem prea mult cu informatii. Incearca sa schimbi ceva... apropie-te tu, cauta activitati pe care sa le faceti impreuna, plecati o zi doua undeva...
Incercati sa schimbați ceva să vă puneți deacord să faceți lucrurile împreună eu de exemplu am mai lăsat de la mine el a lăsat de la el ,am inceput sa ne înțelegem nevoile unul altuia și să ne dăm puțin spațiu este mai bine
Mihaela Ionescu ceva candva la noi s-a rupt si asta s-a intamplat cand am fost diagnostica cu endo, cand m-am inchis in mine. Inainte vorbeam prea mult, prin mesaje, la telefon, nimicuri, chestii importante. Dar din pacate nu mai este asa. Eram in pana de idei, dar acum am primit muuuulte, numa' sa reusesc sa le aplic.
Tina Marta nu cred că te judeca nimeni ,din grup ,ești foarte tare că ți-ai zis problema care până la urmă cam pe toate ne afectează dacă nu acum poate mai târziu dar trecem prin asta
Lucrurile astea se intampla. Usor, in timp, dispar.. si mesajele si telefoanele. Si noi, nu ne mai sunam ca inainte dar suntem alaturi unul de celalalt, ne iubim si se simte asta. In timp, intensitatea lucrurilor scade si doar trebuie sa nu intrati in monotonie, in rutina de zi cu zi.
Mihaela Ionescu Foarte frumos spus
Multumesc! Eu va doresc intelegere si succes si sa gasesti metoda cea mai buna de impacare :)
Daca te pot ajuta cu ceva, cu mare drag sunt aici.
Cred că sunt multe de discutat. Nu ți a spus de durerea lui pentru că nu a vrut să te împovăreze și cu ale lui, crede că sunt suficiente ale tale. De multe ori ei se simt neputincioși, nu știu ce să ne facă și se închid în ei. Ii doare mai multe decât credem noi. Eu am avut discuțiile astea cu soțul meu la vreo 6 luni după operație, din cauză că nu prea a fost prezent în perioada de doua săptămâni din spital. Mi- a spus că nu o sa știu niciodată ce a fost în sufletul lui să mă vadă așa. Eu incerc sa nu fie endo foste prezenta in relația noastră. Am inceput sa ne plimbăm mai mult, sa schimb puțin rutina, să îl surprind ( de exemplu sex sâmbătă după masă :D). Îl încurajez să aibă activitățile lui cat timp eu sunt cu ale mele, masaj, impachetari, yoga, etc . Acum vrem sa ne facem împreună abonament la piscină, pentru a petrece timp impreuna mai mult în afara casei. Urmează să ne luăm biciclete :) ai răbdare, nu vorbi tot timpul numai despre endo, intreaba-l despre el, cum se simte, cum a fost ziua lui, găsește metode sa petreceți timpul împreuna. La noi eu sunt cea care pleacă des în declarații și da, am plecat de multe ori și la ovulație. Nici al meu nu își dorește prea tare un copil, dar atâta timp cât eu îmi doresc, face orice sa îl obținem. Mult succes
Da,asa e cel mai corect si firesc!
Ma amuz un pic ... sotii/partenerii nostri au fost la aceeasi scoala ? Sau sotiile ?
Nu mai incercati sa faceti bebe ca va preseaza boala, asta nu o sa va ajute relatia, se pare ca toate trecem prin asta ..sa invatam ceva din experienta noastra! Cu sau fara copil, intrebati-va ce inseamna cel de langa voi ...cat il iubiti, poate au si ei nevoie de atentie ...nu sa fie folositi pentru a procrea
Cei care au fugit insa la primul obstacol, oricum nu va meritau
Cred ca e prea mult spus... nu sunt folositi.. nu ii foloseste nimeni. Faptul ca dupa ceva ani de relatie/casnicie iti doresti un copil, este ceva uman. Ceva absolut normal. Asta e menirea noastra, asta este ciclul nostru. In momentul cand medicul recomanda sa faci un copil , bineinteles ca este alegerea ta. Sunt fete care nu se simt pregatite si refuza sa faca in acea perioada urmatoare. Sunt fete care analizeaza situatia si isi doresc, in urma discutiei si cu partenerul ca doar nu il fac singure. Ei, barbatii sunt ceva mai analitici. Ei se retrag cand simt acea destabilizare in relatie. Ei vor pace pentru a face urmatorul pas. Ei vor sa traiasca in armonie mai ales in momentul cand vine un copil in viata lor. Eu nu cred ca nu isi doresc copil, cred doar ca nu si-l doresc in conditiile in care relatia scartaie. Si prioritar este sa puna relatia pe picioare. Ca femeie, nu poti astepta dupa el.. nu ai rabdare, ai hotarat sa faci copil si vrei sa il faci... si ajungi in acel moment cand furia cuprinde sentimentele si strici tot...
Ba da, ii folosim cand mergem la monitorozari si doctorul va spune ca acum e momentul ...dar momentul se repeta lunar. Ii folosim pentru ca noi ne calculam pe calendar ovulatia ... cat de mult si-ar dori cuplul un copil, dupa ani de incercari obosim, noi obosim
Mihaela, menirea noastra nu stiu daca este sa facem copii ... daca ar fi asa intru in depresie, tocmai asta ma distruge, el poate, eu nu ... daca nu ma impac cu ideea o sa ma distrug... ma bucur ca el ma intelege si imi spune ca nu vrea copil, e langa mine si il iubesc, atat
Fiecare avem dreptul la un punct de vedere... fiecare gandim diferit. Insa, din punctul meu de vedere a face copil nu trebuie sa il vedem ca pe un CHIN. Nu stiu ce sa zic decat sa fiti relaxate. Si la mine era problema ca nu ramaneam dar nu m-a obsedat niciodata asta. Nu am obosit, nu am considerat ca m-am chinuit, nu am intrat in panica nici macar cand am facut 2 stimulari stiind ca am endometrioza + ambii sani plini plini de chisturi... daca nu ramaneam, starea mea se agrava. Dar nu mi am facut probleme. Nu mi-am folosit barbatul. Facem sex/dragoste din placere nu din obligatie sau doar ca trebuie sa raman. Nu trebuie sa devina o obsesie treaba cu copilul. Dupa cum am spus si mai sus am ramas insarcinata in urma unui fiv cu ovule donate facute la clinica Biotexcom.
Sarcina usoara, Mihaela. Suntem diferite si la fiecare boala a evoluat diferit. Ar trebui sa nu fie un chin sunt de acord cu tine. Sa ramanem optimiste, va doresc si eu tuturor. Nu pot sa impartasesc cu tine insa ideea ca asta e menirea noastra. Ai grija de tine si sa ne auzim de bine!
Multumesc, sa fie! :)
Sfatul meu, daca imi permiti, este sa fii deschisa.. tu cu tine.. iar ce ti se intampla sa nu le consideri numai probleme.. trebuie sa ducem totul in spinare incercand sa ignoram. Ai incredere in ce iti doresti, si fii optimista ai ai sa vezi ca o sa fie bine. Faptul ca nu ai ramas insarcinata, nu inseamna ca nu vei avea copii pe veci... ti se poate intampla oricand. Poti sa faci si fiv (apropos am auzit de o clinica foarte buna de reproducere din Kiev, Ucraina, Biotexcom se numeste). Trebuie doar sa ai incredere ca ti se va intampla. Iti doresc mult succes!
Este așa trist sa vad cea ce scrieți
Eu vreau sa va spun că și noi suntem cauza in care îndepărtăm de lângă noi dragostea celor din jur.Eu an ajuns la punctul in care nu mai mă gândesc doar la mine...nu are nimeni vina că noi suntem bolnave.Am suferit de 7 ani că nu fac copil..2 operații...urmează a treia...insa nu m am grăbit să mă operez..nu mai vreau sa fac tratamente..nu vreau sa mai plâng...și nu vreau sa mai stresez soțul cu problemele mele.
Funcționează.. pentru că ei nu au vina că noi avem această boala...daca este înțelegător și crea că tu sa fi bine..și înțelege că nu vom face copil...totul va fi bine...
Trebuie să iubim și să ne comportam la fel ca atunci când nu eram bolnave
Eu văd la mine...este atent,grijuliu și mă port la fel...nu vreau să îl pierd că sunt eu bolnava..că am dureri...că trebuie să mă operez...incerc sa trăiesc zi de zi frumos.Sa nu uităm că nimeni nu este vinovat pentru că noi suferim...da este greu..insa..adunati va și iubiți viața...iubiți va pe voi că persoane.este prea scurtă viața sa ne mai suparam
Tocmai aici este problema. Ca va considerati bolnave. Cand veti renunta sa mai considerati asta, atunci puteti sa va ganditi la ce sa imbunatatiti departe de endometrioza. Atunci o sa va ganditi la viata voastra si la ce este frumos. Am scris mai sus povestea mea , pentru mine endometrioza nu este un impediment... nu o implic in problemele sau activitatile mele. Nu ma consider bolnava.. m-am pricopsit cu ea dar in acelasi timp traiesc frumos cu tot cu ea, chiar daca deseori isi facea si momentele ei...
Uff!Vad aici multe fete tinere.Eu am 47 de ani si un chist endo de 6 cm.
Eu 45, iau viesanne 2 ani si astept menopauza. Dvs ?
Abia acum am descoperit,mai merg oeste o luna la control. V-ati operat?
Mirela Mizil nu, spunea ca nu sunt de operat, spre bucuria mea, dar am si zile bune, cu regim, sucuri naturale, suplimente
tot astept vreo doamna care sa fi intrat in menopauza sa scrie.....
Probabil aveti un chist mai mic
este unul de 1, 55
eu sunt la menopauza,ai vreo întrebare poti să-mi scrii
Ufff!sunt tare speriata
Am 22 de ani și am fost operata in Martie. Am avut chist de 7,5 cm. Am luat Visanne 6 luni după operație, iar la control totul a fost in regula. Acum iau anticoncepționale pana voi decide sa fac bebe. De când m-am operat nu am mai avut probleme sau dureri...iar dacă au fost, au fost suportabile.
Multumesc pentru raspuns,multa sanatate!
La fel va doresc !
Și optați pentru operația laparoscopica, recuperarea este ft rapida și nu mai stați cu grija ca se sparge chistul.
Da,sper sa gasesc un medic priceput.
Sunteti la menopauza naturala sau indusa? Ce simptome aveti?
Asteptam menopauza,sperand ca problemele se vor ameliora...
Am intrat la menopauza dupa operație dar durerile au ramas
Ce veste rea...ma bazam pe faptul ca odata cu menopauza scapam de endo…
Asa speram si eu...
Buna. A facut vreuna dintre voi sonohisterosalpingografie? Cum a fost?
Buna. Eu am facut. A durat cam 10 - 15 min si nu am simtit niciun pic de durere. Iti recomand cu drag.
E la fel de concludenta ca HSG simpla cu radiografie din cate inteleg, da?
Nu as putea sa-ti dau un raspuns 100% sigur, dar din ce am citit stiu ca da.
Multumesc. Din pacate, la noi programarile se fac incepand cu 4 decembrie si eu as avea nevoie sa fac saptamana viitoare. Am vazut ca mamicile de pe mai multe forumuri au fost multumite, dar era vorba de urmarirea sarcinii si nastere. A fost vreuna dintre voi la dumneaei cu problema asta?
Eu am fost. Nu m-a ajutat. Am facut fiv cu ovule donate la clinica Biotexcom.
Fetele,cat timp a durat la voi,cele cu chisturi pe ovare,de la desoperirea lor,pana la indepartarea chirurgicala?daca a fost cazul...
Eu il am de aproape 3 ani si inca nu m-am operat.
si se mentine la aceleasi dimensiuni?
Pana la ultima ecografie (am facut o in luna iunie) era la aceeasi dimensiune.
Chist pe uter si ovarul drept, descoperit in septembrie, operat in decembrie
aa,super atunci.pot sa te intreb daca iei vreun tratament?
era o urgenta operatia,Raluca Pop?
Chistul avea 7 cm....discomfort mare si dureri...cam da, o urgenta, plus ca vroiam bebe
am inteles,era destul de mare.esti ok dupa operatie?
Sincer, la o luna dupa interventie m-am apucat de sport (intens)...ma simt mult mai bine dar, am observat ca, in zilele in care sunt stresata am dureri. Ca si tratamente post operatorii am incercat anticonceptionale si Vissane...nu prea ne intelegem. Momentan fac pe nebuna si incerc sa ma "ajut singura"(sport mult, alimentatie si pe cat posibil less stress)
Ultimul control a fost acum vreo 5 luni, e momentul sa mai fac unul. Sper sa fie totul ok
a fost confirmat diagnosticul de Endo,nu?sanatate multa
Dupa operatie, am avut nevoie de vreo 5-6 zile sa umblu normal si fara spasme in zona interventiei dar, eu am facut si o hemoragie pe masa de operatie
ma bucur ca esti bine
Diagnosticul a fost confirmat 100% doar dupa interventie. Inainte, era oarecum cu semnul intrebarii adica, medicul scria pe eco chist edometriozic dar, dupa biopsie endometrioza
multumesc. Iti doresc doar lucruri bune si tie!!!!! Ca si un sfat personal, pe mine mentalitatea ma ajuta cel mai mult....optimism si poate, cateodata un pic de igoranta (adica, mai ignor dureri si altele) si nu fac din asta centrul existentei. Oricum, mi se pare ca eu sunt un caz fericit/norocos, sau cel putin asa ma simt. Iti doresc muuuulta sanatate
Multumesc.Intr-adevar,psihicul ajuta foarte mult.Te pup cu drag.
si dureri,discomfort ai?
Chisturi pe ambele ovare descoperite în noiembrie, și operate în ianuarie. ..
depinde de multe alte aspecte. Eu am avut un chist de 4 cm de pe la 28 de ani, operat de-abia cand aveam 32...
si nu pt el neaparat, c pt alte complicatii. E drept ca niciodata chistul laa nu mi-a dat mari
Eu 2 ani am stat cu el pana m.am operat...dar nu pt chist a fost operatia ci pentru nodulul de pe colon .
Mi a f descoerit in iunie si in mai mi s a spart , si am f operata de urgenta ca am avut peritonita, de vreo 6, cm a f, chist endometriozic pe ovarul stg, eu incurajez toate fetele sa mergeti la control si aveti grija la cn mergeti!!!, multa sanatate
Voua vi s a recomandat sa faceti acei markeri tumorali(ca 125 ,he4 plus scor roma).Mie cand mi s a descoperit acest chist mi a dat sa fac acesti markeri.
Da si eu i am facut.
Da, și eu am făcut.
Si eu am facut markerii la recomandarea primului ginecolog!ceialalti la care am fost pentru a doua parere au spus ca nu era cazul sa ii fac
Asa mi s a spus si mie...ei au iesit in valori normale doar scorul roma a iesit un pic mai mare...ceva genul ca 125 a iesit 19,he4 67 si scor roma 13.5....din pacate sunt f multi medici care habar nu au de aceasta "boala"si nu fac decat sa te sperie. Eu una am trecut printr o trauma f mare la aflarea vestii deoarece medicul respectiv a dat de inteles ca ar putea fi cancer ovarian..Fetelor ce mult conteaza sa gasesti un medic bun...dar pana ajungi la respectivul ai de tras...pff
La mine totul a fost in limite normale,desi dca ma uitam la valorile altor laboratoare,era valoarea un pic peste!dar la laboratorul la care am facut eu,era in limite normale!si pe mine m-a speriat rau de tot cu operatia,si nici pana in ziua de azi nu am mai calcat pragul cabinetului respectiv!sper doar ca doctorul respectiv sa se fii inselat:))
Si v ati operat pana la urma?
eu nu m-am operat.si nici nu prea am in plan operatia.saptamana viitoare merg la un eco.sper sa fii ramas la fel
Ce dimensiune are chistul si de cat timp il aveti?
Aproape un an am fost vai de capul meu,ajunsesem sa nu mai mananc ,ma gandeam doar ca o sa mor de tanara .O depresie permanenta,plangeam non stop si tot asa..Cea mai urata experienta din viata mea.Va povestesc si voua pt a nu trece si voi prin ce am trecut eu.Cautati un medic bun,chiar daca este mai scump.
Da, si eu am facut si scorul roma si markerii si au iesit f bine (la sf lunii feb) si la inceputul lui martie am avut o criza dureroasa de am stat in spital 2 zile si nimeni nu a stiut ce am
Si pana la urma ati aflat ce a fost?
Dupa ce am fost la "n" doctori si nimeni n-a stiut sa-mi zica exact ce e (vedeau ovarul f marit), m-am decis sa ma operez. Si la biopsie mi-a iesit "focar endo"
Pana sa ajung la dr Simedrea toti vroiau sa ma opereze.Singurul medic care a reusit sa ma linisteasca a fost Simedrea caruia ii multumesc din tot sufletul.
Eu m-am dus vineri la control și luni m-am operat. Asta se întâmpla în Martie.
Simptomele începuseră de vreo 6-8 luni, și în fiecare lună era și mai crunt.
Eu poate sunt mai nebună... Însă gândul că am ceva in mine, ce nu ar trebui sa fie, m-ar fi măcinat mai mult decât operația in sine, care oricum nu mi-a dat bătăi de cap nici ulterior.
Oricum, la operatie mi-a găsit o zestre de aderente de toată frumusețea.
6 luni cu injecții apoi, acum sunt la Visanne.
Sunt f ok.
6 luni până la prima operație, chist 13 cm. In cazul meu a crescut foarte rapid
al meu avea in iunie 35mm.sper ca a ramas la fel
Mm?
da,adica 3.5 cm
Este bine daca sunt mm,al meu avea 4,5 cm
Cristina Toma Si luati ceva tratament?
eu iau yasmine
Am inteles.Fara pauza aceea de 7 zile?
nu,cu pauza intre
Va intreb ca mie mi a zis sa iau desorelle 6 luni fara pauza.
Si eu am luat ac fara pauza, inainte de laparoscopie 4 luni si dupa inca 3 luni
mie nu mi-a spus nimic.doar sa renunt la ele cand vreau bebe
Chist endometriozic în luna 08.2017 unul de 4 cm și unul de 1,8 pe ovarul
stâng, volum 18,8%...
După dieta și masaj de fertilitate in una 10.2017 un bebe mic mic de 3 saptamani și un chist de 1,5 cm.
Va scriu asta pentru încurajări și pentru a vedea ca se poate.
La ce ati renuntat mai exact?Gluten ,carne rosie si lactate?
In ce a constat masajul de fertilitate?
Carne din comert doar de pofta....gluten. Nu am renunțat la lactate, mie nu îmi fac rău. Masajul de fertilitate mi l'am făcut singura. Sigur ca recomand un specialist dar din păcate nu am găsit aici în zona.
singura ai facut masajul de fertilitate?
Buna seara! E prima data cand va scriu, am citit foarte multe din mesajele fetelor si sincer am ramas putin dezamagita pt ca majoritatea scriu si intreaba despre tratamente despre cum pot avea un copil. Eu sunt diagnosticata cu endo din 2009 si de atunci m-am operat de 11 ori din cauza acestei boli si a complicatiilor care au aparut in urma bolii. Si eu mi-am dorit un copil si am urmat tratamente, sincer, cred ca mi-au facut mai mult rau pt ca am stat prea mult cu boala in mine si mi-a afectat mai multe organe: rinichi, vezica, rect, intestine, tensiune arteriala si chiar teama, frica, depresie. Am ureter reimplantat, stend, am avut ileostoma, am plasa abdominala si aproape ca imi goneam sotul de acasa. Acum, am invatat, ca in viata,dupa tot ce mi s-a intamplat se traieste si fara un copil. E prea mult de spus, vreau doar sa va spun ca aceasta boala trebuie taiata de la radacina, toate medicamentele contin hormoni, care, fiind chimici, artificiali ne fac mai mult rau decat proprii hormoni. Va doresc multa sanatate!
Si eu sunt de parere ca se poate trai si fara copii! Multa sanatate!
Asa este din pacate
Sanatate multa
Cum adica din radacini?? Daca e endo la ovar atunci sa inlaturam tot ovarul??
Aoleu... Sunt incurcata total in boala asta!! Am inteles ca dupa operatie ea apare si apare..
Da. am inteles. e greu cu operatiile astea...foarte greu…
Exact aceleasi sentimente le am si eu vizavi d aceasta boala, dar le apreciez si p cele care incearca din răsputeri sa conceapa... Va doresc tuturor sanatate si fericire, orice decizie ati lua!
Buna ziua! Nu sunt toate cazurile la fel, din fericire. Pacat ca nu se cunoaste bine boala si ca nu se fac eforturi mai mari pentru gasirea unui tratament, nu solutii paleative...
Multa sanatate si putere!
Îți doresc din tot sufletul să ai putere să lupți cu boala şi să ai dureri cât mai mici. Multă sănătate!
Un exemplu pt noi toate! Multa sanatate, putere si pace sufleteasca!!!
Doamne...îmi pare rău, sper sa fii tare și ai mare dreptate ca tratamentele pentru a avea copii agravează endometrioza. Eu am făcut un fiv nereusit( timp in care endometrioza a galopat” rapid. ) . Sper sa Reușești sa stopezi evoluția bolii! Aceasta boala e crunta...efectiv te poate face neom.
Multa sanatate si putere! Cred ca multe ne regasim in ce ai scris aici!
Vreau sa mai adaug ceva: endo este certificata de un examen histopatologic, nu de eco, rmn, parerea dr sau oareri ale prietenelor
Aici trebuie sa te contrazic, Violeta. Protocoalele internationale nu mai prevad diagnosticarea endonetriozei prin histopatologie inca din 2013. In ziua de astazi endometrioza se diagnosticheaza doar prin anamneza, consult, ecografie sau rmn. De catre medici care stiu cum sa o faca, evident. Iti doresc multa sanatate si putere pe mai departe!
Dar se stie concret ca rmn-ul nu este bun pt părțile moi. Doar eco si CT ul e bun. Si concret doar laparo de diagnoza pune definiv diagnosticul. Eu cred ca cineva ar putea sa umple golul acesta lăsat de cadru de reglementare în domeniu. Pt ca nimeni nu trebuie să presupună, ci trebuie pus un diagnostic cu fermitate
Presupunerea o fac numai medicii care nu stiu sa recunoasca endometrioza si prin alte cai decat laparoscopic si histopatologic.
Bun. Dar de unde sa stii tu ca pacientă, despre competențele doctorului respectiv in aria endometriozei , daca el e ginecolog cu experiență și nu e singurul care iti zice ca cel mai exact diagnostic e laparo sau CT
Bun. Dar de unde sa stii tu ca pacientă, despre competențele doctorului respectiv in aria endometriozei , daca el e ginecolog cu experiență și nu e singurul care iti zice ca cel mai exact diagnostic e laparo sau CT
Georgiana Diana , mie mi s-a pus (cu fermitate) diagnostic de endometrioza de dinainte sa fiu operata, adica nu ca posibil sa fie chist de alta natura, ci clar ca e endometriozic. Diagnosticul s-a pus doar pe baza de discutii si ecografie, de catre un medic care nu e specialist in endometrioza. Mi-am facut si analize de sange, dar nu stiu daca si ele au contribuit la diagnostic, sau au fost facute pentru a elimina suspiciunea de alte boli. NU mi s-a recomandat operatia pt diagnostic (nu de catre unul, ci de catre mai multi medici), desi dupa niste ani am ajuns la operatie din alte motive, iar analiza histopatologica a confirmat diagnosticul initial. Pe vremea aceea( in 2014 m-am operat) CAS-ul nu compensa tratamentul de endo (adica Diphereline) decat pe baza de analiza histopatologica(deci dupa interventia chirurgicala); nu mai stiu cum e acum, poate de aici confuzia de cum se pune diagnosticul si cum il ia in considerare CAS-ul.
Georgiana Diana , prin intrebari. Eu de exemplu atunci nu stiam de grupul asta, nici nu stiu daca exista pe vremea aia, dar l-am intrebat pe dr. ce stie el legat de endometrioza, daca mai are paciente cu endo, de cati ani le trateaza, ce rezultate a avut cu ele... Acum, ca exista grupul asta, poti afla date despre un anume dr. si de la paciente de ale lui.
Pai e foarte simplu. Cu cat te documentezi mai mult in privinta endo, cu atat poti pune mai multe intrebari medicului respectiv si astfel poti vedea cat si ce stie. De asta si eu si Marinascriem atatea, tocmai ca voi sa fiti informate corect si complet si sa va ajutati la randul vostru medicii sa afle si ei cat mai multe. Practic noi (cele care scriem si voi cele care va documentati) facem munca asta in locul lor, medicii care iau si bani sa va spuna doar ce stiu sau ce le convine lor. Lucrurile insa stau cu totul altfel in realitate si stii foarte bine si tu asta, doar din ce citesti de la fete pe aici. Un medic poate sa iti spuna maine si ca singura cale de rezolvare a endometriozei e histerectomia totala. Il crezi doar pentru ca e medic si se presupune ca e pregatit?
nu, nu mă refeream la ce decizie sa iau in urma discutiei cu dr
Georgiana decizia numai tu o poți lua. Nu medicul în locul tău sau alții. Însă atunci când hotărăști o astfel de măsură, care chiar laparoscopică fiind tot înseamnă o traumă pentru organism, părerea mea e ca trebie să iei o decizie fiind informată corect și complet. Mulți medici recurg la histopatologie pentru diagnostic ori pentru că nu știu să diagnosticheze altfel (iar aici va trebui să te întrebi cât de bine știe și la histopatologie să o recunoască și, mai ales, dacă proba prelevată va fi luată fix dintr-un focar endometriozic, pentru că altfel...vei fi tăiată degeaba și nu îți va apărea endo la rezultat) ori pentru că nu au apucat încă să audă că de atâția ani, niciun protocol internațional nu mai recomandă histopatologia ca metodă de diagnostic. De asta îțo spun că este în puterea noastră să îi informăm și pe ei iar decizia luată ulterior să fie una asumată în cunoștință de cauză.
Ileana IP pui intrebarile necesare, dar cum ai precizat si tu, CAS-ul nu iti ia in considerare, decat in urma unei interventii si numai in urma histopatologicului, in care sa se precizeze exact endo. Eu am fost diagnosticata in 2009, prin laparo, pt ca am facut in 2008-2008 in fiecare luna eco, la divesi ginecologi cu reputatie din TM si apoi am ajuns in Buc la dr Tutunaru, singurul pe atunci cu specializarea asta. Si nu are rost sa povestesc istoria pana in prezent. Ideea e ca nu mai prin CT sau laparo se poate pune un diagnostic corect de endo. Am patit-o la Elias, in 2016, cand medicul de laborator, a specificat ca nu stie de ce natura este fragmentul extirpat din stroma si CAS ul m-a intors inapoi cu dosarul
plus ca eu veneam cu cate 2 rmn uri facute la fiecare control si se uitau doctorii de parca era in chineza....si apoi ma intorceau pe toate partile la eco si nu si puteau da seama cu exactitate daca e endo sau nu...e si logic...
Georgiana dacă ai trecut printr-o astfel de situație nu înseamnă că endo numai prin CT sau laparo se poate diagnostica. Sunt extrem de mulți medici români care nu au habar ce înseamnă endometrioza și nu doar ginecologi, ci și de alte specialități. Să fim atente un pic să nu dezinformăm, pentru că sunt multe fete noi pe grup care nu știu ce presupune endo și abia acum caută metode de diagnostic. Dacă pentru compensarea Diphereline țo se cere diagnostic histopatologic și, de regulă multe fete fac laparoscopia în privat ar trebui să fie dispuse să dea 2-3-4000 de lei pe laparoscopie doar ca să le compenseze CAS-ul 400 de lei din prețul unei fiole de 11.25 mg?
daca imi spunea cineva de la inceput de metoda CT ului nu ajungeam in situatia asta de acum. dar pt ca mi s-a bagat in cap ca eco e de ajuns sau rmn, am ajuns sa fac laparo degeaba si mai mult decat atat sa ajung la dr incompetenti
nu orice RMN e bun pt endo, ci cel cu protocol de endometrioza.
cazurile de malpraxis in ro pe endo sunt aproape imposibil de demostrat, pt ca nu se diagnosticheaza corect
Ileana IP orice RMN nu o sa iti determine formațiunile endo, pt ca se pot localiza oriunde
Georgiana dupa cum spuneam, la RMN cu protocol de endo, deci nu cel clasic de pelvis, se vede endometrioza pe vezică. Dacă ai posibilitatea să vezi un astfel de rmn făcut corect și interpretat de un radiolog cu specializare în endo și care știe să o "vadă" și imagistic se vede. Mi-au trecut destule astfel de rmn uri prin mână ca să pot spune că știu ce vorbesc... Dar da...dacă ai nenorocul să dai peste medici care nu știu cum arată endo, poți trece prin tot felul de situații care te determină să îți faci alte păreri...
si daca nu ai pe vezica, ce faci?
Georgiana în ce privește mențiunea ta cu malpraxisul ptr endo aici trebuie să îți dau dreptate. Asa este!
endo poate fii oriunde in abdomen sau chiar in alta parte. Ideea e ca la mine nu s-a vazut, deoarece eu nu am avut nimic pe vezica. Si da am facut mai multe RMNuri, inclusiv abdominale etc. dar de unde stiu eu ca cel de la imagistica de la sanador, Hyperdia, Rgeina Maria etc, are specializare in endo?! e absurd
Georgiana Diana , ce spuneam inainte: intrebi :)
da, am intrebat si acelasi raspuns peste tot: nu stim, nu cred ca...
iar la TM, s-au uitat la mine de parca i-am jignit
pai si de ce sa insisti sa mergi la unii care nu stiu? Si sa mai dai si bani pt asta? Scuze, dar nu inteleg.
pai si unde sa fac rmn sau alte investigatii?
Georgiana Diana tocmai ieri am postat informatiile acestea...
eu am abonament la regina maria, dar am facut si la elias si la timisoara si ma gandeam sa merg si la spital
pai si de unde stii ca doamna doctor prezentata in aceasta reclama este bun imagistician pe endometrioza, nu inteleg
Trimiteți un comentariu